marți, 19 mai 2015

O FLOARE PENTRU TINE,DIN INIMA ALEASA SI GANDUL MEU DE BINE,SA AI O SEARA FRUMOASA! Intotdeauna va exista o diferenta semnificativa intre iubire si Iubirea scrisa cu majuscule, intre iubirea omeneasca, supusa greselii si care poate provoca suferinta, si Iubirea sublima, cereasca, care este eliberatoare pentru ca apropie omul de Fiinta suprema. Despre acest al doilea fel de iubire se vorbeste aici. Este iubirea ideala, care aduce fericirea. Nu putem sa renuntam la a iubi de teama ca vom fi raniti, pentru ca iubirea e in natura noastra. Doar prin experimentare si intelegere ne putem desavarsi in arta de a iubi, pentru a putea inainta pe calea vietii nu cu picioare de plumb, ci cu aripi de lumina.

Cugetari despre iubire – Mikhail Naîmy – Cartea lui Mirdad
Iubirea este Legea lui Dumnezeu.Trăiţi pentru a putea învăţa să iubiţi. Iubiţi pentru a putea învăţa să trăiţi. Nici o altă învăţătură nu i se cere Omului. Şi ce înseamnă a iubi, decât ca acela care iubeşte să se contopească de-a pururi cu cel iubit, încât perechea să devină una?
Şi pe cine, sau ce alegem să iubim? Inseamnă să alegi o anume frunză din Pomul Vieţii şi să-ţi reverşi asupra ei întreaga inimă? Dar ramura care poartă frunza? Dar trunchiul care poartă ramura? Dar coaja care apără trunchiul? Dar rădăcinile care hrănesc coaja, trunchiul, ramurile şi frunzele? Dar pământul care adăposteşte rădăcinile? Dar soarele, marea şi aerul, care fac pământul să rodească?
Dacă o măruntă frunză din copac este vrednică de iubirea voastră, cu cât mai vrednic este copacul în întregimea lui. Iubirea care alege numai o parte din tot, se osândeşte de la bun început la suferinţă. Voi spuneţi: „Dar pe acelaşi copac sunt frunze – şi frunze. Unele sunt sănătoase, unele bolnave; unele sunt frumoase, unele urâte; unele sunt uriaşe, unele sunt pipernicite. Ce altceva am putea face decât să deosebim şi să alegem?”
Vă zic vouă, din uscarea frunzei bolnave vine prospeţime acelei sănătoase. Şi vă mai spun că urâţenia este pensula, culoareaşi paleta Frumuseţii; şi că cea pipernicită nu ar fi fost pipernicită dacă nu i-ar fi dat din statura ei celei uriaşe.
Voi sunteţi Pomul Vieţii. Feriţi-vă să vă dezbinaţi pe voi înşivă. Nu stârniţi o roadă împotriva altei roade, o ramură împotriva altei ramuri, o frunză împotriva altei frunze, nici nu le faceţi să se ridice împotriva rădăcinilor; nici nu-l stârniţi pe copac împotriva pământului-mamă. Căci chiar aceasta faceţi voi atunci când iubiţi o parte mai mult decât tot restul, sau azvârlind restul.
Voi sunteţi Pomul Vieţii. Rădăcinile voastre sunt pretutindeni. Ramurile şi frunzele voastre se află pretutindeni. Roadele voastre se află în gurile tuturor. Oricum ar fi roadele acestui copac; oricum i-ar fi ramurile şi frunzele, oricum i-ar fi rădăcinile, ele sunt roadele voastre; sunt ramurile şi frunzele voastre; sunt rădăcinile voastre. Dacă vreţi ca pomul să rodească roade dulci şi înmiresmate, dacă vreţi ca el să fie mereu verde şi puternic, luaţi seama Ia seva cu care îi hrăniţi rădăcinile.
Iubirea este seva Vieţii, în timp ce Ura este puroiul Morţii. Insă Iubirea, asemenea sângelui, trebuie să curgă prin vine fără oprelişti. Puneţi stavilă sângelui şi el se va preschimba în primejdie şi năpastă.
Şi ce este Ura decât Iubire înăbuşită, sau Iubire stăvilită, devenită astfel venin ucigător atât pentru cel care o nutreşte, cât şi pentru cel nutrit; atât pentru cel care urăşte, cât şi pentru cel urât?
0 frunză galbenă din pomul vieţii este doar o frunză înţărcată de Iubire. Nu învinuiţi frunza galbenă. O ramură uscată este doar o ramură înfometată de Iubire. Nu învinuiţi ramura uscată. O poamă putredă este doar o poamă hrănită cu Ură. Nu învinuiţi poama putredă. Ci mai curând învinuiţi inima voastră oarbă şi avară care vrea să împărtăşească seva vieţii numai câtorva şi să-i lipsească de ea pe cei mulţi, lipsindu-se astfel pe sine de ea.
Nu poate fi altă iubire decât iubirea de Sine. Nici un sine nu este real în afara Atot-cuprinzătorului Sine. De aceea este Dumnezeu în întregime Iubire, pentru că El se iubeşte pe Sine. Atâta vreme cât sunteţi chinuiţi de iubire, nu v-aţi aflat încă adevăratul vostru Sine şi nici nu aţi aflat cheia de aur a Iubirii. Iubind un sine trecător, iubirea voastră este trecătoare.
Iubirea bărbatului pentru femeie nu este, cu adevărat, iubire. Este doar un foarte îndepărtat semn al ei. Iubirea părinţilor pentru copil este doar pragul templului sfânt al Iubirii. Atâta vreme cât fiecare bărbat iubeşte doar o singură femeie – şi viceversa; atâta vreme cât fiecare copil este doar copilul unor părinţi anume – şi viceversa, lăsaţi-i pe bărbaţii şi femeile mândri de carnea şi de oasele lor să se agate de carne şi de oase, dar nu rostiţi niciodată numele sfânt al Iubirii. Căci aceasta este hulă.
Nu aveţi prieteni, atâta vreme cât puteţi socoti un singur om drept duşman.Cum ar putea fi sălaş sigur pentru prietenie, inima care adăposteşte ură? Nu puteţi cunoaşte bucuria Iubirii câtă vreme în inimi aveţi ură. Dacă aţi nutri toate lucrurile cu seva Vieţii, în afară doar a unui anume vierme mărunt, acel anume vierme mărunt vă va amărî viaţa. Căci iubind ceva, sau pe cineva, vă iubiţi de fapt doar pe voi înşivă.
De asemenea, urând ceva, sau pe cineva, vă urâţi de fapt pe voi înşivă. Iar ceea ce urâţi este nedespărţit legat de ceea ce iubiţi şi de voi înşivă, ca şi cele două feţe ale aceleiaşi monede. Dacă aţi vrea să fiţi cinstiţi cu voi înşivă, ar trebui să iubiţi, ceea ce urâţi şi ceea ce vă urăşte, înainte de a iubi ceea ce iubiţi şi ceea ce vă iubeşte.
Iubirea nu este o virtute. Iubirea este o trebuinţă; mai mare decât pâinea şi apa; mai mare decât lumina şi aerul.
Nimeni să nu se fălească, iubind. Ci mai degrabă să răsufle Iubire la fel de spontan şi liber, aşa cum inspiră aerul şi îl expiră. Căci Iubirea nu are nevoie de nimeni să o slăvească. Iubirea însăşi va slăvi acea inimă pe care o află vrednică de ea. Nu aşteptaţi vreo răsplată pentru Iubire. Iubirea este destulă răsplată pentru Iubire, după cum Ura este destulă osândă pentru Ură.
Nici nu ţineţi vreo socoteală Iubirii. Căci Iubirea nu dă socoteală nimănui decât sieşi. Iubirea nici nu dă cu împrumut, nici nu împrumută. Iubirea nici nu cumpără, nici nu vinde; ci atunci când dă, se dă cu totul; iar când ia, ia totul. Chiar luarea de către ea înseamnă dăruire. Chiar dăruirea ei, înseamnă a lua. De aceea ea este aceeaşi astăzi, mâine şi în veci.
La fel cum un fluviu puternic, vărsându-se în mare, este veşnic umplut de către mare, la fel şi voi trebuie să vă goliţi de voi înşivă în Iubire, pentru a putea fi mereu plini de Iubire. Fluviul care şi-ar opri pentru sine darul său către mare, ar deveni o apă stătătoare.
Nu există „mai mult” sau „mai puţin” în Iubire. în clipa când încercaţi să măsuraţi şi să cântăriţi Iubirea, ea vă va aluneca printre degete, lăsând în urma ei amintiri amare. Nici nu există „acum” sau „atunci”, nici „aici” şi „acolo” în Iubire. Toate timpurile sunt un singur Timp pentru Iubire.
Toate locurile sunt locaşuri pentru Iubire. Iubirea nu cunoaşte hotare sau oprelişti. O iubire al cărei mers este oprit de vreo piedică, încă nu este vrednică de numele de Iubire.
V-am auzit spunând adeseori că Iubirea este oarbă, înţelegând prin aceasta că ea nu poate vedea greşeală în cel iubit. Acest fel de orbire este o culme a vederii. De-aţi fi mereu atât de orbi încât să nu vedeţi nici o greşeală în nimeni! Nicidecum! Limpede şi pătrunzător este ochiul Iubirii. De aceea nu vede nici o greşeală.
Atunci când Iubirea vă va fi limpezit vederea, atunci nu veţi socoti nimic ca fiind nevrednic de iubirea voastră. Doar un ochi despuiat de iubire, doar un ochi vinovat se îndeletniceşte mereu să găsească greşeală. Orice greşeli află, sunt doar propriile sale greşeli. Iubirea cuprinde. Ura dezbină.
(…)Chiar trupurile voastre, atât de pieritoare pe cât par, s-ar putea împotrivi nimicirii dacă aţi iubi fiecare celulă a lor cu aceeaşi înflăcărare.
Iubirea este pace, vibrând de cânturile Vieţii. Ura este luptă însetată de suflarea necurată a Morţii. Ce aţi vrea: Iubire şi să fiţi în veşnică pace? Sau ură şi să fiţi în luptă veşnică?
Pământul întreg fiinţează în voi. Cerurile şi ostile sale fiinţează în voi. Deci, iubiţi Pământul şi toate vlăstarele lui, dacă vreţi să vă iubiţi pe voi înşivă. Şi iubiţi cerurile şi pe toţi locuitorii lor, dacă vreţi să vă iubiţi pe voi înşivă.
Iubire si spiritualitate

joi, 7 mai 2015

Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine. Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!" Lao Tzu

Savoarea vietii trebuie invatata.
Noi traim unii cu altii, dar nu stim ce inseamna sa traiesti in cuplu. Putem trai ani de zile impreuna fara sa aflam acest lucru. Priviti pretutindeni in lume: oamenii traiesc impreuna, nimeni nu traieste singur: sotii cu sotiile, sotiile cu sotii, parintii cu copiii, parintii cu prietenii. Toti traiesc alaturi de alti oameni. Viata nu exista decat in asociere, dar stiti voi ce inseamna asocierea? Traiesti alaturi de o sotie timp de 40 de ani si poate ca nu ai trait impreuna cu ea nici macar o singura clipa. Chiar si cand faci dragoste cu ea te gandesti la alte lucruri. Nu esti prezent,. iar dragostea devine un act mecanic. Oamenii traiesc alaturi unii de altii, dar nu se iubesc. 
Voi nu iubiti decat atunci cand puteti obtine anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poti iubi pe cineva daca astepti sa obtii ceva de pe urma lui? Iubirea a devenit o marfa. Ea nu mai este o relatie, o tovarasie, o celebrare. Voi nu sunteti fericiti atunci cand sunteti alaturi de celalalt; cel mult va tolerati. Cel mult, noi ne toleram unii pe altii. Iar atunci cand gandesti in termeni de toleranta, viata impreuna devine suferinta. Asa se explica de ce spunea Jean-Paul Sartre, ca celalalt inseamna iadul... caci alaturi de el nu faci decat sa suferi, esti dominat. Celalalt iti face probleme, iar tu iti pierzi libertatea si fericirea. Viata in cuplu devine o rutina, ceva ce trebuie tolerat. Daca va tolerati reciproc, cum ati putea cunoaste frumusetea vietii in cuplu? Este imposibil.
 Voi nu stiti ce inseamna casnicia, caci acest cuvant inseamna celebrarea vietii in cuplu. Ea nu se reduce la un certificat. Nici un oficiu de la primarie nu va poate darui o casnicie, nici un preot nu va poate face acest dar. Casnicia inseamna o revolutie uriasa in planul fiintei, o imensa transformare a modului de viata, care nu se poate petrece decat daca ajungeti sa celebrati statul impreuna, daca celalalt nu mai e pur si simplu celalalt, daca dumneavoastra nu mai sunteti pur si simplu dumneavoastra. Cei doi nu mai sunt doi, intre ei a aparut o punte, au devenit unul, dintr-o anumita perspectiva. Din punct de vedere fizic raman doi, dar in ceea ce priveste fiinta lor interioara, au devenit unul. Poate ca sunt cei doi poli ai existentei, dar existenta lor este una singura. A aparut o punte. Foarte rar se intampla sa dai de o casnicie adevarata. 
Oamenii traiesc impreuna pentru ca nu pot trai singuri. Retineti: pentru ca nu pot trai singuri, acesta este unicul motiv pentru care traiesc impreuna. Sa traiesti singur nu este deloc confortabil, cheltuiesti mai multi bani, este dificil. De aceea traiesc oamenii impreuna. Motivatiile lor sunt in totalitate negative. 
Viata apare o data cu nasterea, dar intelepciunea, experienta, extazul - acestea trebuie sa fie invatate. De aceea insist eu atat de mult pe meditatie. Savoarea vietii trebuie invatata, trebuie sa cresteti, sa va maturizati pentru a o putea trai. Viata nu poate fi cunoscuta decat la maturitate. Dar voi traiti si muriti 
ca niste copii. Nu cresteti niciodata. Nu ajungeti la maturitate. Ce este maturitatea? A fi copt din punct de vedere sexual nu inseamna a fi matur. 
Intrebati-i pe psihologi: acestia afirma ca varsta mentala medie a adultului ramane pe la 13-14 ani. Corpul fizic creste, dar mintea isi opreste cresterea pe la varsta de 13-14 ani. Nu-i de mirare ca va comportati atat de prosteste, ca viata voastra este doar un lung sir de nazbatii! O minte care nu a crescut nu poate face decat prostii. O minte imatura va arunca intotdeauna responsabilitatea pe ceilalti. Va simtiti nefericiti si sunteti convinsi ca sunteti asa din cauza ca cei alaturi de care traiti va fac viata un iad. "Celalalt este iadul". Dupa parerea mea, aceasta aformatie a lui Sartre este foarte imatura. 
Pentru un om matur celalalt poate deveni la fel de bine si Raiul. De fapt, el este ceea ce sunteti deja voi,caci el nu este decat oglinda in care va priviti. Cand spun maturitate, ma refer la o anumita integritate interioara. Aceasta nu va aparea decat atunci cand veti inceta sa-i mai faceti pe altii responsabili pentru suferintele voastre, cand veti incepe sa intelegeti ca voi sunteti singurii responsabili pentru ele. Acesta este primul pas catre maturitate: eu sunt responsabil. Orice s-ar intampla, eu sunt 
vinovat. Daca va simtiti trist, puneti-va intrebarea: "a cui este vina?" Daca acceptati ca este vina voastra, mai devreme sau mai tarziu veti inceta sa faceti foarte multe lucruri pe care le faceti la ora actuala. In fond, aceasta este esenta stravechii teorii a karmei. Voi sunteti singurii responsabili. Incetati sa mai spuneti ca societatea este responsabila, ca parintii vostri sunt de vina, ca situatia economica v-a adus in aceasta stare; nu mai aruncati 
responsabilitatea asupra altora.Voi sunteti singurii responsabili. La inceput, vi se va parea o povara, caci acum nu veti mai putea arunca vina pe altcineva. 
Dar trebuie sa v-o asumati..Farmacie pentru suflet de Osho
Farmacie pentru suflet de Osho


DE LA MINE...DOAR GANDURI BUNE SI O SEARA SPECIALA...PLINA DE IUBIRE!

Daca intelegeti iubirea deveniti iubirea insasi - Osho
Vreti sa iubiti insa instrumentul pe care il folositi nu este potrivit. Este ca si cum cineva si-ar folosi ochii pentru a asculta muzica, realizind faptul ca astfel nu poate percepe nici un sunet. Insa ochii nu sunt facuti pentru a asculta, dupa cum urechile nu sunt facute pentru a vedea. Mintea este foarte practica, ea este un mecanism care calculeaza; mintea nu are nimic in comun cu iubirea. Iubirea va fi un haos, ea va rasturna totul. Inima nu are nimic in comun cu lucrurile practice, ea este mereu in vacanta. Ea poate iubi, si poate face acest ucru fara sa transforme iubirea in ura; ea nu este otravita de ura. Fiecare este in cautarea iubirii, insa instrumentul prin intermediul caruia se realizeaza cautarea nu este potrivit; si de aici - esecul. Iar oamenii, vazind ca iubirea aduce cu ea numai ura, se inchid in ei insisi, zicind: "Iubirea este o prostie." Construiesc un zid solid pentru a se apara impotriva iubirii. Facind insa acest lucru, vor fi lipsiti de cele mai mari bucurii ale vietii, vor fi lipsiti de tot ceea ce este cu adevarat valoros. Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiti plini de iubire; numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti. Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de mult - este inepuizabil; cu cit daruiti mai mult, cu atat iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata. 
In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi - pur si simplu - plini de iubire. Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti. Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja. Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei? Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze? S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau mai tirziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste persoane? Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la rindul lui, acelasi lucru. Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare il va reprosa celuilalt, plingindu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar miinile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, raman goale. Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti; in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb. Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire. Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana este rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei, multi oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi treptat-treptat sursa iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in legatura cu o fiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic in schimb. Si cu cit aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai mult iubirea sa, cu atit iubirea este mai mare. Atunci cand iubesti, esti plin de bucurie. Cand nu poti iubi, nu ai cum sa fii fericit. Bucuria este o functie a iubirii, o umbra a acesteia. Ea urmeaza pretutindeni iubirea. De aceea, deschideti-va din ce in ce mai mult fata de iubire si veti deveni din ce in ce mai fericiti. Nu va trebui sa va intereseze daca iubirea va este returnata sau nu; acest lucru nu are nici cea mai mica importanta. Fericirea urmeaza pretutindeni iubirea, indiferent daca aceasta din urma este returnata sau nu sau daca celalalt ii raspunde cu aceeasi moneda. In aceasta consta rezultatul iubirii, in faptul ca valoarea ei este intrinseca. Ea nu depinde de raspunsul celuilalt, ci va apartine in intregime dumneavoastra. Nu conteaza nici pe cine iubiti: poate fi un caine, o pisica, o piatra sau un copac. Asezati-va langa o stanca, cu o atitudine plina de iubire. Purtati un mic dialog. Sarutati piatra si asezati-va pe ea. Simtiti-va una cu ea, si dintr-o data veti simti un val de energie dublata de o bucurie imensa. Poate ca nu piatra v-a raspuns la iubirea dumneavoastra - sau poate ca a facut-o, dar acest lucru nu are nici o importanta. Cert este ca iubirea dumneavoastra a generat acest val de fericire. Cine iubeste este fericit. De intelegeti acest secret, puteti fi fericit 24 de ore pe zi. Daca sunteti plin de iubire timp de 24 de ore pe zi, fara sa mai depindeti de un obiect al iubirii, veti deveni din ce in ce mai independent, caci veti putea iubi fara ca cineva sa fie de fata. Veti putea iubi chiar si golul din jurul vostru. Chiar daca sunteti singur in camera, veti umple intreaga camera de iubirea voastra. Chiar daca va aflati intr-o inchisoare, o veti putea transforma instantaneu intr-un templu. In clipa in care o veti umple cu iubire, ea nu va mai fi o inchisoare. Invers, un templu poate deveni o inchisoare daca nu este umplut cu iubire. OSHO

luni, 4 mai 2015

BUNA DIMINEATA!....VA DORESC O SAPTAMANA CU LINISTE SI REALIZARI PE TOATE PLANURILE! NOUA SAPTAMANA SA VA ADUCA SANATATE,FERICIRE,IUBIRE SI MULTA LINISTE SI PACE IN SUFLET! SA FITI IUBITI...

Prof. Constantin Milică: Păpădia este o plantă cu calităţi terapeutice de excepţie şi ar trebui să nu lipsească din terapia de primăvară a fiecărei persoane. Principala sa funcţie, într-adevăr, este cea depurativă şi detoxifiantă a sângelui şi ficatului. Se utilizează în tratamentele naturiste sub diverse forme:

- infuzie din două linguriţe plantă uscată la 250 ml apă clocotită; se infuzează 10-15 minute, se strecoară şi se beau zilnic 2-3 ceaiuri puţin amărui, după mesele principale, timp de 4-6 săptămâni, având efecte în purificarea sângelui, icter, colecistite, dischinezie biliară, normalizarea circulaţiei sângelui, ateroscleroză, reumatism, gută, afecţiuni cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor şi ulcerelor varicoase şi eliminarea toxinelor din organism;

- decoct din 30-50 g rădăcini şi frunze proaspete puse în 1 litru apă rece; se lasă la macerat peste noapte, iar în dimineaţa următoare se fierbe timp de 10 minute, se infuzează 4 ore, se strecoară şi se beau 2 ceaiuri îndulcite cu miere pe zi, unul cu 30 de minute înainte de micul dejun şi altul la o oră după micul dejun, având efecte în bolile de rinichi, insuficienţă hepatică, tulburări digestive, dispepsii, icter cataral şi hemoragii interne;

- tulpini (tije) fragede, mestecate în gură, pe stomacul gol, câte 5-8 bucăţi pe zi, timp de 2-4 săptămâni, cu efecte de ameliorare rapidă a durerilor reumatice şi a inflamaţiilor glandulare şi hepatice, stimularea funcţiei vezicii biliare cu dizolvarea şi eliminarea calculilor biliari, combaterea dischineziei biliare, gastrite hiperacide, ateroscleroză, gută, depurarea sângelui, afecţiuni ale splinei, evitarea stării de oboseală şi lipsa de energie. Persoanele astenice şi obosite vor simţi din primele zile o senzaţie de revigorare a vitalităţii corpului;

- sirop de păpădie din 300 g flori în 1 litru apă rece; se încălzeşte la foc redus până la fierbere, se lasă să infuzeze, acoperit, peste noapte, se strecoară, se stoarce sucul şi se adaugă 1 kg zahăr, sucul de la ½ lămâie. Se mai fierbe la foc redus, în vas descoperit, fără a distruge vitaminele, până se ajunge la consistenţa de sirop. Se consumă pe pâine cu unt, dând un gust plăcut, cu efecte în bolile de ficat şi ca depurativ al sângelui.


sâmbătă, 2 mai 2015

O SEARA FRUMOASA....PRIETENIA ESTE ARMONIA OMENESCULUI CU DIVINUL

ORIUNDE MERGI SI ORICE FACI SPERANTA,CREDINTA SI IUBIREA SA-TI FIE PRIETENI PE VECIE!
DACA STII...
Daca stii cum este sa adormi noptile sperand ca razele diminetii or sa topeasca dorul, stii ce inseamna sa speri zadarnic. Invata-ma atunci cum sa-mi iau sufletul si sa-l scutur zdravan ca sa curga din el picatura cu picatura veninul de dor, fructele care m-au gonit din fericire.
Mi-e dor, atat de dor... De tine. De noi. De cum erai cu mine. De cum eram cu tine. Si nu pot si nu gasesc cuvinte sa spun cum, cand si cat de mult mi-as dori sa nu mai imi fie dor. Daca tu stii ce este acela dor, dor de o fiinta mai mult decat de orice alta fiinta, atunci te rog si implor, scapa-ma de el, de dor. Scapa-ma de intrus. Este dorul asta un blestem, este o cruce...pe care as vrea nespus sa ti-l arunc tie.
Iar daca tu stii cum este sa traiesti cu fiinta altuia intr-a ta, te rog, smulge-o din mine si las-o sa traiasca de una singura. Da-i inapoi dreptul la simtire! Lasa-ma si pe mine sa respir aerul meu, cu nasul si partea mea de viata. Lasa-ma nici mai mult, nici mai putin decat exact cum eram inainte de tine. Eram din varful degetelor pana la capatul firelor de par numai visuri frumoase, dorinte multe de fericire, speranta si tremur de incredere. Doamne, cat de frumoasa eram... Mii de cioburi s-au facut oglinzile in care iubirea si dorinta ei imi strigau asta. Acum, este si nu mai este viata mea...
Daca stii cum este sa adormi noptile sperand ca razele diminetii or sa topeasca dorul, stii ce inseamna sa speri zadarnic. Salveaza-ma de nesperanta asta! Ma chinuie, ma bantuie, ma arunca din liniste si ma tranteste in framantare. Imi este dor si nu mai vreau sa-mi fie. Cum sa-mi iau sufletul si sa-l scutur zdravan ca sa curga din el picatura cu picatura veninul de dor, fructele care m-au gonit din fericire? Cum sa fac fara sa imi reproseze ca l-am lasat fara ceea ce ii era mai drag? Daca eu te simt arzand, te vad stralucind, te aud ascultand, tu de ce nu raspunzi gandurilor si simturilor? De ce nu te intorci spre mine sa ma privesti dincolo de iubirea trecatoare si sa-mi spui ca esti aici langa mine si ca te-ai nascut sa-mi sorbi de pe buze surplusul de dor?.... Este pentru ca tie... tie... nu iti este dor.
Mi-e dor sa nu te stiu departe de mine, acolo de unde nu o sa te mai intorci niciodata la mine atunci cand imi este greu, si rau, si trist, si urat si imposibil. Mi-e dor sa nu te mai simt si sa nu te mai vreau atat de aproape. Caut pamantul nedescoperit in care sa-mi ingrop amintirile si apele care sa-mi spele noptile in care ma cutremur de dor.
Mi-e dor si ma strange. Ma sufoca si mi-a secat puterile. In vis ma inec cu prezenta ta. In realitate, ma sufoc cu lipsa ei. Dorul asta ma arde chiar si atunci cand stau bine pe picioare. Daca ai fi departe insa, eu cum m-as mai putea intoarce la mine cu inima senina?
Scapa-ma de dor si de felul in care il simt ca doare. Da, Doamne, minte inimii si judecata si scapa-ma de focul acesta mistuitor de dor.
Autor: Alina Catalin

vineri, 1 mai 2015

Greșim mult prea des și ar trebui să învațam sa iertăm . Atunci când iertam cu sinceritate,o inimă bate mai repede și mai ferm pentru noi. Aceste bătăi se aseamănă cu ritmul celei mai frumoase melodii din lume - MELODIA DRAGOSTEI



NOAPTE BUNA PRIETENI!....VA DORESC UN SFARSIT DE SAPTAMANA FRUMOS!

''Nu încerca să creezi ceva supraomenesc. Fii uman, acceptă caracterul uman al celuilalt, cu toate slăbiciunile la care este expus acesta. Partenerul tău va comite greşeli, la fel cum tu vei comite greşeli - şi amândoi trebuie să învăţaţi. A fi împreună este o mare învăţătură - a iertării, înţelegerii faptului că celălalt este la fel de uman ca tine. Doar un pic de iertare''...aforism de 

Eu stiu ca ma iubesti chiar fara de cuvinte 
Iar daca taci tu ma iubesti mai mult.... 
Si nu vreau in iubire juraminte 
Dar nu vreau nici iubire cu-mprumut... 

De te-am facut sa ma iubesti, ma iarta! 
Caci fara voia mea s-a intamplat... 
Sunt inocenta, mi-e inima curata 
Si n-am facut nimic premeditat... 

Tot ce-mi spui tu imi da adanci fiori! 
Nu ma iubi!!... uita de poti de mine! 
Ca sa n-ajungem sa fim doi infractori, 
Sa nu fim judecati pentru iubire.... 

Nu ma iubi cu patos dimineata 
Si nici fierbinte cand vine noaptea iar! 
Din buze dulci nu-mi mai lua dulceata 
Nici ochii mei nu-i mai iubi avar! 

Nu ma iubi, ca e doar o greseala 
Nici sarutari fierbinti nu-mi cere patimas! 
Iar tot ce simt nu pune la-ndoiala 
Si nu ma-mbratisa cand spun ca sa ma lasi.... 

Parca te stiu de cand e lumea toata 
Si inima mi-ai tulburat de tot... 
Pentru iubirea ta ma simt eu vinovata.. 
Nu ma iubi!!.. si am sa fac la fel, dac`am sa pot... 
VERSURI: IOANA ANTONACHE