Iar cântă vântul pe la demisol,
Plouă prea trist și nu mai ies afară,
Ascult Bon Jovi, fumul rotocol
Îmi desenează-n goană pe fereastră
Ochii căprui și părul mătăsos
Și mă gândesc, iubirea mea albastră,
Cum trupul tău se unduia frumos
Sub razele de lună în Dumbravă...
Și eram beat de tine, și flămând,
Iar inima îți fredona bolnavă
Că te iubesc, de-atâtea vieți la rând.
- E alb aici, la marginile zării,
De ochii tăi abia-mi aduc aminte,
Seninul de sub genele-nserării
Străpunge întunericul, cuminte.
Mă dor aceste zile incolore...
Fragilitatea inimilor noastre
Ascunde armonia unei ore
Ce-şi depăna secundele albastre,
Acolo, lângă lacul din poiana
Minunilor ce dragostea ne-o ştie,
Când tandru mă-ntrebai: “Vrei, Liliana,
Să fii a vieţii mele poezie?”
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu