OSHO – Despre Iubire…

• Iubirea apare numai în aceia care se cunosc pe sine. Iubirea e lumina care umple inimile meditative.

• Iubirea nu se naşte în voi decât dacă deveniţi un cerc perfect: un întreg mulţumindu-se cu sine. Atunci iubiţi tot ceea ce vine spre voi.

• Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale.

• Iubirea îţi acordă libertatea de care ai nevoie şi te ajută să fii tu însuţi. Este un fenomen extrem de paradoxal. Pe de o parte, te face să te simţi ca un suflet în două trupuri; pe de altă parte, îţi conferă individualitate, unicitate. Te ajută să renunţi la egoul tău mărunt, dar să îţi cunoşti Sinele Suprem. Atunci cand iubeşti, eşti plin de bucurie. Când nu poţi iubi, nu ai cum să fii fericit. Bucuria este o funcţie a iubirii, o umbră a acesteia. Ea urmează pretutindeni iubirea. De aceea, deschideţi-vă din ce în ce mai mult faţă de iubire şi veţi deveni din ce in ce mai fericiţi. Nu va trebui să vă intereseze daca iubirea vă este returnată sau nu; acest lucru nu are nici cea mai mica importanţă. Fericirea urmează pretutindeni iubirea, indiferent daca aceasta din urmă este returnată sau nu sau dacă celalalt îi răspunde cu aceeaşi monedă. În aceasta constă rezultatul iubirii, în faptul că valoarea ei este intrinsecă.Ea nu depinde de răspunsul celuilalt, ci vă aparţine în întregime dumneavoastră. Nu contează nici pe cine iubiţi: poate fi un câine, o pisică, o piatră sau un copac. 

• Iubirea este o scară. Ea începe cu o persoana şi se termină cu totalitatea. Iubirea este începutul, Dumnezeu este sfârşitul.

• Odată ce ai pătruns în centrul fiinţei tale, nu mai eşti niciodată la fel ca înainte. Atunci viaţa ta va fi doar iubire. Atunci vei ajunge să trăieşti în iubire, să fii iubire.

• Acela care iubeşte, acela care a cunoscut secretul iubirii – să nu stăpâneşti si să nu fii stăpânit – este renăscut. A devenit viu în adevaratul sens al cuvantului. El va avea cele mai frumoase experienţe de viaţa, cel mai înalt extaz al existenţei.