Puteam să jur c-aud sub stele
Cum tu păşeşti încet mergând
Spre lumea visurilor mele.
Nu te zăream, erai sfioasă,
Tiptil prin tot te strecurai,
Dar seara, m-aşteptai acasă...
Frumoasă! Veşnic îmi zâmbeai!
Te-ai supărat ades pe mine,
Şi te-ascundeai pe după colţ,
Eu te vedeam, ştiam eu bine,
Că n-ai să muşti, că nu ai colţi.
Dar într-o noapte m-ai trezit,
M-ai scuturat, m-ai dat cu gheaţă,
Şi din senin m-ai părăsit;
Te-am căutat...vedeam doar ceaţă.
Şi multe zile am umblat,
Am dibuit să văd lumină,
Dar tot ce-a fost, a fost plecat,
Şi ce-a plecat n-o să mai vină.
...
Prin lumea visurilor mele,
Pe unde-ai fost încet mergând,
Pot să mai jur c-aud sub stele,
Cum te mai plimbi din când în când.
autor Mocanu Dumitru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu