Meditații despre Maica Domnului la început de post

Nu aş vrea să fiu înger ca să vorbesc despre Maica Domnului. Vreau să vorbesc ca om slab, să pot simţi adevărat dragostea şi mila Maicii Domnului.

Maica Domnului se simte, cred, mai bine printre oameni necăjiţi, slabi şi prigoniţi în orice fel decât s-ar simţi înconjurată de îngeri. Maica Domnului jertfeşte mereu, suferă mereu şi cred că se luptă chiar şi cu dreptatea divină apărând pe neputincioşii care o cer în ajutor. Iubeşte peste închipuire de mult şi fără de alegere şi pe cei ce sunt răi şi chiar şi pe cei nepăsători.

Nici un păcătos, oricât de mare ar fi, să nu se piardă, dacă Maica Domnului îl apără.

O, fericită încredere! O, scăpare sigură! Maica lui Dumnezeu este Maica mea. Cu câtă siguranţă aşadar trebuie să nădăjduim, dacă mântuirea noastră atârnă de voinţa unui Frate atât de bun şi a unei Mame atât de îndurătoare.

“O, ce fericire este a muri în mijlocul atâtor îngeri! (se zice despre călugări). Ah, nu este timp de odihnă chiar acum când se apropie sfârşitul vieţii mele!” Maica Domnului ne iubeşte mult. Ea vede în noi preţul morţii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine.

Ea se arată cu inima largă chiar şi faţă de aceia care, fie din nepăsare sau din nerecunoştinţă, aleargă rar la dânsa. Dar cu cât mai generoasă va fi ea cu aceia care neîncetat îi cerşesc ajutorul? Aceştia nu numai că sunt iubiţi mult, dar chiar sunt slujiţi de dânsa.

Maica Domnului ne răpeşte inimile. Aş vrea să am toate inimile sfinţilor şi ale îngerilor pentru a iubi pe Maica Domnului. Şi oricât ar iubi-o cu toată puterea lor îngerii cerului şi pământului, cu toată sfinţenia lor, nu vor ajunge să o iubească cât îi iubeşte ea.

Un păcătos a spus Maicii Domnului: “Arată-te, că-mi eşti mamă!” iar Ea îi răspunse: “Arată-te şi tu, că-mi eşti fiu!”. Prin păcatele noastre supărăm pe Maica Domnului care ne este mamă.

Haideţi să-i arătăm şi noi că-i suntem fii.

Mai vin la mine, după ce-au căzut, bieţii oameni, femei, tineri, studenţi, când e prea târziu. Le spun şi eu: “Poftim, fraţilor, şi altă dată să vă mai duceţi unde nu vă puteţi face cruce!”.

Ce au sectanţii cu Maica Domnului? Şi când te gândeşti cât de aproape este de noi, cât este de smerită Mama lui Hristos Dumnezeu!

Cât este de hulită de sectanţi Maica Domnului! Spune undeva, într-o profeţie, că: “La urmă li se va da sectelor gură mare hulitoare.”. Hulesc tot ce-i sacru, tot ce se numeşte sfinţenie. Vedeţi că profanează? Sunt şi plătiţi. Suntem convinşi că ei iau nişte bani de aici. Ăsta-i salariul lor.

Ce nu ţi-a dat Biserica Ortodoxă? Ce lipsuri ai găsit la ea de te-ai dus şi dincolo? Acolo unde nu cred în Maica Domnului, unde nu-şi fac cruce! Domnilor, s-au făcut Sinoade. Sinoade ecumenice şi Sinoade locale şi apostolice. Şi au condamnat cu anatemizări pentru un singur motiv de credinţă, de adevăr de credinţă – cum au fost Sinoadele de la Niceea, la anul 325, până la anul 787. Şi pentru un singur lucru, dacă nu credeau în Maica Domnului că e Theotokos, adică Născătoare de Dumnezeu, Biserica i-a dat anatemei.

Daţi-vă seama că destinul întregii omeniri depinde de cuvântul Fecioarei Maria libere: “Fie mie după cuvântul Tău.” (Luca 1, 15). Şi s-a schimbat destinul întregii omeniri, şi chiar al lui Dumnezeu în lume.

Maica Domnului este o femeie care a deschis porţile fericirii, libertăţii şi veşniciei în lume. Maica Domnului reprezintă neamul omenesc.

Femeia trebuie preţuită, să ştiţi, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparând-o pe ea cu oamenii!

Este erezie a nu recunoaşte pe Maica Domnului şi Sfintele Taine. Este erezie, cădere în anatema.

Catolicii au inovat încă un lucru: Imaculata Fecioară, adică spun că Maica Domnului s-a născut fără de păcat. Este o mare greşeală! Atunci care-i diferenţa între naşterea fără de păcat a Mântuitorului şi naşterea Maicii Domnului? Maica Domnului a devenit fără de păcat în momentul în care, la Buna Vestire, i s-a spus: “Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea înalt te va umbri.” (Luca 1, 35). În momentul acela ea a scăpat de păcatul moştenit de la Adam. Dar nu poţi să spui că s-a născut fără de păcat! Imaculata Fecioară este o mare greşeală!

(extrase din: Arhim. Arsenie Papacioc – Mari duhovnici despre Maica Domnului, Ed. Eikon, 2003)