De mine e străin...? E în lumea amintirii...
Şi timpu-n zborul lui uşor s-a strecurat,
Din tainele iubirii nimic nu mi-a lăsat.
N-am învăţat cum luna se-adună de pe cer,
Se pune la picioare... nici stelele cum pier.
Nu ştiu cununi de lauri pe fruntea ta să pun.
Nici florile din lume pe toate să le-adun.
Nu ştiu în noapte locul în care să m-aşez
Şi visele-ţi frumoase să stau să le veghez.
S-adun din valuri marea cu ea să te-învelesc,
Din tot ce-i dat iubirii nimic nu-mi amintesc.
De patima iubirii n-am învăţat să plâng.
Am învăţat doar... simplu, în braţe să te strâng
Şi să te pun în suflet, că eşti un suflet bun.
Dar nici măcar atât nu ştiu cum pot să-ţi spun.
autor Marin Bunget.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu