Plangareata si timida,
Obosita, ea cerseste
Soarelui s-o mai cuprinda.
O puzderie de frunze,
Ea ne lasa mostenire
Un sarut rece pe buze
Si panere cu iubire.
Vai, ce toamna minunata
Am avut in acest an...
Dar curand va fi uitata
Sub zapada in troian.
autor Mocanu Dumitru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu