Sunt ochi adânci ca un păcat Ce-ascund sub gene de-ntuneric Un vis, în negrul lor misteric, De-a pururi alb şi nepătat. Sunt ochi cu ape de smarald, Verzi, limpezi, reci ca valul mării, Şi poate-n ei un suflet cald Şi-neacă tainele-ntristării. Sunt ochi de palidă virgină, Parcă măriţi de suferinţi, Ce-aruncă umbră peste minţi, Din mângâioasă lor lumină. Sunt ochi în care amintirea Iubirii ce i-a chinuit In globul lor cel mărginit A scăpărat nemărginirea. Dar dintre toţi, de mi-aş alege, lubirea-ntr-înşii să-mi răsfrâng, Liman al zilelor pribege — Aş cere ochii care plâng.
autor CINCINAT PAVELESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu